Ca sa nu-i ramaie goala
Inima, i-am pus pedala.(Q)
Cine-i chior si cine are
Ochiul lui intre picioare?(A)
Arici, Arici, Bogorici
Ghem
de spini si tepi uscate,
Sta-ntarit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Ca nu simte nici atit
Cit l-ai gidila pe git.
Ca sa-l scoata, ca sa iasa,
Ciinii-l latra. Lui nu-i pasa.
Unul, incercind un pas,
S-a ciocnit in ghimpi la nas.
Fiindca tontul si netotul
Si-a virit in ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Insa ciinii n-au habar
De tipar si-abecedar.
Nesupus la gind pizmas,
Bogorici e dragalas
Cui il ia cu prietenie
Canta-i numai din tipsie
Si-ti si joaca o chindie.
Buruiana, nu stiu care
Buruiana,
nu stiu care
Ti-i porecla de nascare
Si nici nu vreau sa ti-o stiu.
Stiu ca esti pamantul viu
Si ca, orisicum, tu cresti
Far-a sti cum te numesti.
In fiestecare sat
In fiecare urzica
A pus Domnul o margica
Si-a croit tulpini si floare
Dupa soiuri de tipare
Cu osardnica migala,
Sa nu stea tarana goala.
De folos ori nefolos
El vrea-ntai lucru frumos.
Dintr-o ingustime-a stofii
A scos crinii si cartofii.
Cu acelasi fir de ata
Tese, prinde si agata,
Si la fel, cu-aceeasi ravna
Ca scoti floare, ca dai tafna.
Omul insa, capcaun,
Vrea frumos numai ce-i bun,
Impartind pe cate toate
Sant, in feluri de bucate,
Judecata i-o da gura
Si-i da lingura masura.
Nu-i frumos la el ceva
Care nu se poate bea
Si nimic bun si curat
Nu-i, ce nu e de mancat.
Buruieni cu fir aprins,
Nu va caut dupa lins,
Spicul nu-l aleg cu must
Si nici ghimpii dupa gust.
Creion
Fa-te,
suflete, copil
Si strecoara-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri.
Stringe slove, carti si pana.
Da-le toate de pomana
Unui nou invatacel,
Sa se chinuie si el.
Gindul n-o sa te mai fure
Prin zavoaie si padure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngina si te minte.
Cind tristetile te dor,
Uita tot si tilcul lor.
De Pasti
La
toate lucarnele si balcoanele
Au scos din cer ingerii icoanele
Si-au aprins pe scari
Candele si lumanari.
Orasele de sus, in sarbatoare,
Au intins velnite si covoare,
Si ard in potire
Mireasma subtire.
Si din toate ferestrele odata,
Mii si sute de mii,
Heruvimii fac cu mana bucalata
La somnorosii copii.
Doua butoaie
Doua butoaie merg la vale.
Unul e plin si merge- agale.
Altul e gol si fuge-n goana mare
Si harmalaia doagelor e-n stare,
Starnind in valuri praful din sosea,
Sa bage lumea in belea.
Dati-va-n laturi, oameni buni, ca vine,
Ca o furtuna, nu stiu cine!
Dar larma nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.
Asa si omul cel laudaros,
Pe dinauntru-i gaunos,
Pe cand acela care tace
E ca butoiul plin si cu capace.
Unuia-i umbla gura fel de fel.
Cellalt, vorbeste fapta pentru el.
Fetica
Ce
duh ai si ce putere.
Sa-mpletesti ceara cu miere,
De la floarea din gradina,
Ostenita de albina?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi si pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi si leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana, ca din ace,
Desi reteaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce si un pui.
Scule, numere, cantare
Au pus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
In gaoacea cea mai mica
E ghiocul tau, fetica
Esti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, far' sa stii,
Ai facut bijuterii
Si minuni in toata clipa
Cu musteata si aripa.
Si, cum stii, muncind, sa taci,
Nu te lauzi cu ce faci.
Iscoada
De
cum s-a ivit lumina.
A iesit din stup albina,
Sa mai vada, izma creata
A-nflorit de dimineata?
Se-ngrijeste, gospodina
De-nfloreste si sulfina,
Caci plutise val de ceata,
Asta-noapte, pe verdeata.
A gasit toata gradina
Inflorita, si verbina,
Si s-a-ntors, dupa povata,
Cu o proba de dulceata.
O lacusta
Mi-a
umblat in papadie
O goanga cu palarie
Si camase stracojie.
Avea fuste si manta
Taiate din catifea
Si pieptar cu solzi de tipla,
Captusit c-un fel de sticla.
Domnisoarei cu trei rochii-i
Lacrimau rubine ochii.
Sa te-ntreb pe Dumneata,
Cum venisi in iarba mea
Si de unde, Domnisoara
De cristal si scortisoara?
Dupa pana ce te-a scris,
Vii si tu din somn si vis.
Caci vopseli asemeni nu-s
Decat colo, tocmai sus,
Unde sant intr-adevar
Pensule de-a fir a par
Si zugravii de o schioapa,
Mesteri scriitori cu apa.
Ce te-a suparat? tantarul,
Papurisul, nenufarul?
As fi vrut sa stea s-o prind,
A venit incoa sarind
Si-a plecat sarind intr-alte
Buruieni si mai inalte.
Si-as fi vrut sa-mi stea intai
Pe un varf si s-o mangai.
Mi-a lasat atata mie:
Bumbii goi, de papadie.
Stupul lor
Stupul
lor de pe vâlcea
Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înnalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.
Prisacarul le-a uitat,
Şi-a căzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.
Înlauntru însă-n stup
Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.
Că niciuna n-a muncit
Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.
Zdreanta
L-ati
vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.
Are insa o ureche
De pungas fara pereche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul cand si-l face.
De cand e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
-- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- "L-a mancat!"
"Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te invata mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui
"S-a facut a dracului!"
